Povestea Alessiei

Povestea Alessiei

Sunt mama Alessiei și vreau să vă spun povestea noastră...

Alessia a fost un copil absolut normal și timp de două luni am trăit în rai…! Ne-am jucat, ne-am iubit, totul era normal. Vă spun sincer că nu există bucurie mai mare, împlinire mai mare pe acest pământ decât să aduci o nouă viață pe lume. Așa cum nu există tristețe mai mare decât să fii alungat din rai...

Într-o seară, corpul Alessiei a încetat să se mai miște. Pur și simplu, dintr-o dată Alessia nu își putea mișca nici degetele, nimic! Totul s-a întâmplat peste noapte!

De atunci au început investigațiile, urmate de diagnosticul de SMA1. Vă rog să mă credeți că nu am putut să accept această boală, cu toate că medicii și analizele o confirmau. Am plecat în Italia, unde am primit același diagnostic…

SMA mi-a furat bucuria de a-mi vedea copilul crescând independent și m-a alungat din raiul părinților copiilor sănătoși.

Însă știu că de unde Dumnezeu ia, El dă înapoi…

De când am primit acest diagnostic viața mea s-a schimbat și, cu toate că înainte credeam că Alessia primește o pedeapsă pe care nu o merită, acum văd că Dumnezeu scoate în calea noastră numai îngeri, face minuni și ne dă speranțe în momentele în care simt că nu pot să cad mai jos decât sunt.

În luna iulie am revenit în țară, la București, la Institutul Robănescu. Aici am dat de prima minune din viața mea și a Alessiei. Medicii sunt extraordinari! Alessia a început imediat tratamentul cu Spinraza și îi mulțumesc din nou Cerului și tuturor îngerilor care au adus acest medicament în România și au luptat ca el să fie subvenționat de stat. Este primul mare pas pe care Alessia îl putea face către recuperare.

A doua minune a venit din partea Fundației Salvează o Inimă. Alessia are nevoie de multe aparate pentru a respira, pentru a-și curăța plămânii, pentru a rămâne în viață. Aceste aparate sunt extrem de scumpe și am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare când am aflat că viața fetiței mele depinde de ele. Cu ajutorul fundației am reușit să achiziționăm aparatele atât de necesare Alessiei.

Au urmat apoi două luni critice în spital. Alessia avea probleme mari cu respirația, saturația oxigenului scădea mereu. Medicii au avut un prognostic sumbru pentru ea și mi-au spus să mă pregătesc pentru ce e mai rău.

Cum te pregătești pentru ce e mai rău?

Nu știu…

Viața fetiței mele nu e ca o mașină în care să îi pui centura de siguranță pentru a o salva! Așadar, cum te pregătești pentru coliziunea cu moartea copilului tău…?

Dar Alessia avea propria centură de siguranță: o dorință imensă de a rămâne în viață și de a se bucura de ea din plin. În luna august 2019 ne pregăteam să venim acasă din spital, pentru că fetița mea se recuperase incredibil… aceasta a fost a treia minune!

Atunci am realizat că noi două suntem legate pe vecie, eu îi sunt viață, iar ea îmi dă viață în fiecare zi.

Pentru a o ști în siguranță și pentru că urmau de acum încolo multe vizite la spital, am decis să ne mutăm în București pentru a nu o pune pe Alessia pe drumuri anevoioase și incomode, care îi pot pune viața în pericol. Am găsit o locuință la doar trei minute de spital și ne-am mutat imediat după externare. A fost alegerea corectă pentru siguranța Alessiei și pentru liniștea sufletului meu, deoarece am încredere deplină în cadrele medicale de la Institutul Robănescu iar Alessia se bucură de cea mai bună îngrijire posibilă.

Acum suntem acasă cu adevărat, aici vom locui o viață lungă și tot aici au avut loc cele mai frumoase progrese ale Alessiei.

Iar a patra minune se întâmplă acum, în timp ce scriu aceste rânduri.

Nu îmi vine să cred că într-un an de zile viața mea s-a schimbat complet, că am ajuns din agonie în extaz și înapoi în pură disperare, iar acum, în sfârșit, reușesc să văd o luminiță la capătul tunelului acestuia plin de negură…

Sunteți a patra minune din viața mea și a Alessiei. Ea nu vă poate mulțumi, însă eu îi povestesc deja în fiecare zi despre voi. Nouă ne este permis să reintrăm în Raiul copiilor speciali datorită vouă. Zâmbesc datorită vouă și lacrimile mele sunt de acum lacrimi de bucurie pentru că am speranța că Alessia va primi Zolgensma și își va câștiga dreptul la o viață independentă de aparate.

Voi sunteți minunea. Vă mulțumesc, vă mulțumesc, vă mulțumesc.

Cu drag și recunoștință,

Mama.


Tipărire   Email